Bună seara la fereastră
La copii și la nevastă,
Bună seara tuturor
Ș-acelor de pe cuptor.
Am venit să vă urăm,
Lucruri bune să-vățăm.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
Oară* frumoasă, oară frumoasă,
Boieri mari dumneavoastră,
Nu-i vremea de dormit,
Da-i vremea de sculat,
La câmp rotat
Brazdă neagră de răsturnat,
De semănat grâu în două cu secară,
Până-n seară
Să rasară.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
La luna, la săptămână
L-a apucat lelea pe badea de mână
Și l-a trimis pe lan
Să vadă dacă-i grâu copt.
Badea a-ncălecat pe un cal bălan
Și s-a dus la lan.
Lanul a-nconjurat,
Trei spice de grâu în mână a apucat
Și de probă lelei le-a dat.
Lelea când a văzut că grâu-i copt-răscopt,
Pe badea l-a trimis
La târgul cel mare după seceri.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
A adus badea douăsprezece secerele
Pentru fete frumușele.
Fetele secerau,
Moșnegii legau,
Legătorile se rupeau;
Moșnegii din barbă zmulgeau,
Legătorile adăugeau
Și treaba bine mergea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
S-a gândit badea,
Unde să facă aria:
S-o facă pe deal?
Vântul a lua-o;
S-o facă devale?
Apa a lua-o.
A făcut-o la mijlocul pământului,
În jeliștea vântului.
Ș-a adus douăsprezece iepe sterpe,
Cu copitele crăpate,
Cu sârmă legate.
Cu copitele treierau,
Cu cozile felezuiau,
Cu nările vânturau,
Cu urechile în saci strângeau
Și treaba bine mergea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
S-a gândit badea unde să meargă la moară;
Ar merge la Mahala,
Acolo nici câinii n-au ce mânca;
Ar merge la Satul Mare,
Dacă moară n-are.
S-a dus la Buda Veche,
Unde mâțele strechie,
Dar morarul nici gând n-are
Moara s-o repare.
Când l-a văzut pe badea
Cu-așa grâu frumos,
De la căruță s-a-ntors,
A stricat un ou
Ș-a făcut coș nou;
A stricat două ouă
Ș-a făcut moară nouă.
Când a turnat badea grâul,
Nu curgea făină,
Da curgea aur și argint.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
Când a ajuns badea acasă
Ș-a vârât mâna-n sac
Ș-a văzut așa făină frumoasă,
A trimis după sită deasă.
Lelea când a copt un colac –
Ca roata de la căruță;
Cu covata l-a pus,
Cu lopata l-a scos.
A rupt în două
Și ne-a dat și nouă;
A rupt în trii
Ș-a dat la copii;
A rupt în patru
Ș-a dat și l-ampăratu.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
De urat am mai ura,
Știu că vi-i drag a asculta,
Dar noi nu suntem de-aici,
Suntem de la Câmpul Lung
Unde trag douăsprezece babe la plug.
Badea cu ghiciușca de lână când le croia,
Pielea plesnea,
Dar lelea din urmă le jelea.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
Am aninat într-o rădăcină,
Ca să-mi dați o bucată de slănină;
Ș-am aninat într-un pârlaz,
Ca să-mi dați s-o bucată de cârnaț,
S-avem cu ce ne da pe la nas.
Câte pietre în fântână –
Atâtea oale cu smântână;
Câte paie pe casă –
Atâția la badea bani pe masă.
– De trei ori din clopoței,
Trageți glasul, măi flăcăi!
– Hăi, Hăi!
La anul și la mulți ani!
(*horă)
Urătură cântată de Sfântul Vasile
S-a pornit Sfântul Vasile
De un an și nouă zile
Și ne-a dat plugul pe mână
Să urăm o săptămână.
Săptămâna s-a-mplinit,
De arat noi am gătit
Ș-am pus plugul sub perete
Ș-am plecat în sat le fete.
Noi în sat am zăbovit,
Acasă tata ne-a huit.
Da de huit nici nu ne pasă,
C-am găsit fete frumoase.
Fiți în lume cu dreptate,
La mulți ani cu sănătate!
Foaie verde de frăguță,
Seară bună, tu drăguță;
Foiae verde de secară,
Să iasă gospodaru-afară,
Să ne scoată păhărele,
Să cinstim și noi cu ele.
Seară bună,
La anul și la mulți ani!
Malanca (urătură)
Ne primiți Malanca-n casă,
Că-i cu straie de mătasă
Și afară viscolește,
Mândre straie ponosește.
Sculați, boieri, sculați, cucoane,
Din paturi, de pe covoare
Ș-aprindeți o lumânare,
Să se vadă ca din soare,
Că întră Malanca-n casă,
Să puie stative, să țasă
Pânză, scoarță, testemele,
Pânzători, catrinți, sumane,
Trase-n furcă de mașină
De Malanca cea bătrână.
Malanca-i sârguincioasă,
Se-nvârtește ca o roată
Și face trebulița toată.
S-apucă iute de spălat,
Focu-n vatră de-ațâțat.
Pune borșișor la foc
Cu moare din pooloboc
De pește din bolătău,
Legume de la sudău
Și cu apă din Suceavă,
Nu-i mai mânca borș degrabă.
Îmblă noaptea pe afară
Pe la răchite cu borți,
Pe la borți cu strigoi.
Știe-a face de ursită,
De-ngheață, si apa-n sită,
A vrăji, a descânta,
La fete-n palmă-a căta,
Flăcăi fete-a fermeca.
Apucă cârligu-n mână,
Trage luna în fântână.
Și când bate din picioare,
Întunecă și mândrul soare.
Poftim, fete și neveste,
Numai de vă trebuiește.
Puneți-o să vă arăte,
Cum face din babe – fete
Tinerele și frumoase
Și la flăcăi drăgăstoase.
Ascultați-o cum urează
De Anul Nou, cum înserează.
Cerul nalt să dăruiască,
Casa toată să traiască
Un trai dulce, fericit
Ca un soare strălucit!
– La anul și la mulți ani,
Opriți plugul băietani!
-Ho! (strigă toți).
Urătură veche
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Că boi-au căzut leșinați!
Stați, măi frați și nu mânați,
C-au căzut boi pe-arătură
Și-s cu sufletul la gură.
– Mai mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Putem nici să nu arăm,
Că nimic nu căpătam;
Pentru un hectar arat-
Un boț de măliga sărat.
– Mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Bune vremuri să trăiți
Ș-apoi să vă veseliți!
– Hăi, hăi!
Cu clopoțelul plugușorul
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe a brăzda,
Pe la case a ura:
Brazda tragem de sub plug,
Să avem destul belșug.
Brazda-i trasă de tractoare,
Ca să crească grâu de vară:
Spicul greu cât vrabia
Și bobul cât mazărea.
– Faceți roată, măi flăcăi,
Zângăniți din zurgălăi
Și strigați cu toții!
– Hăi, hăi!
Suiți, băieți, pe tractor
Și dați drumul la motor.
Eu m-oi sui la volan,
Ca să-ntrăm în noul an.
Anul care o să vie,
Să ne-aducă numai bine!
– Mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Urătură scurtă
Aho, aho, copii și frați,
La fereastră v-așezați,
Da mi-i frig tare la gură,
Că afară-i mare ger
Și mă tem să nu deger
Pe prispă la dumneata
Și nimica nu mi-i da.
Scoate rubla și covrigul,
Că pe mine m-a ars frigul;
Tata-i într-un zambolic,
Tremură la gard de frig.
– Mai mânați măi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
Urătură scurtă 2
Bună seara la fereastră
La boieri, la dumneavoastră!
Pe când seara s-a lăsat,
Noi cu plugul ne-am luat,
După cum am apucat
Din bătrâni și din bunici,
Cum le place la voinici
– Roata flăcăi
– Hăi, hăi!
Urătură scurtă 3
Aho, aho, țărani plugari,
Cu suman și cu ițari,
Cu căciula pe-o ureche,
Pusă după moda veche.
Scoateți plugul să mergem,
Câmpurile să arăm;
Câmpurile-avem de-arat-
Țara-ntreagă-n lung și-n lat.
– Mânați măi!
– Hăi, hăi!
Urătură scurtă 4
S-a pornit moșul Vasile
De un an și nouă zile
Cu-n plug greu, cu otic mare,
Tot pământul ca să-l are.
A arat pe jumătate
Ș-a semănat grâu în parte,
Grâu de vară
Cu secară,
Până-n seară
Să răsară,
Plugarii să îmblătească,
Să-l aducă la moara gata,
Să-l prefacă-n făinioară,
Pitluită-n târg la moară
Și să fac colac mare
La plugari, ca să mai are.
– Mânați măi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!
Urătură tradițională
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
– Anul Nou cu nouă lună
Să ne-aducă voie bună,
Fericire, sănătate,
Mari succese și mari fapte,
Ian mânați voi mai departe!
– Hăi, hăi!
Gospodarilor de casă,
Dați-vă lângă fereastră
Ș-ascultați urarea noastră.
Aprindeți lumina mare,
Să vedeți cum vin plugarii.
Ascultați că venim noi
Cu plugul mare, tras de boi.
– Ia din zurgălăi mai dați
Și voi plugari, îndemnați!
– Hăi, hăi!
Vă urăm la toți pe rând –
De la tânăr la bătrân,
De la cel cu barba deasă
Pâ-n la cel mai mic, din fașă,
De la cel cu sapa-n spate
Pâ-n la cel cu studii nalte.
– Ian zunați din zurgălăi,
Să se-audă peste văi!
– Hăi, hăi!
Iar acum, feciori, să stăm
Și mai ceva să urăm.
Să urăm mai din trecut,
Când trăiau oamenii mult,
Că îmblau cu cămeși lungi
Și ițari cusuți cu dungi,
Cojoace până-n pământ –
Când e ploaie, ger sau vânt.
Și erau voinici și tari,
Stau flăcăi treizici de ani.
– Ian din zurgălăi sunați!
Și voi plugari, îndemnați!
– Hăi, hăi!
Să vă spun acum pe șleau,
Cum femeile îmblau,
Căci purtau tot pânzătură
Ș-aveau toți dinții în gură
Și cămeșe cu altițe
Și cu frumoase catrințe.
La joc încălțau papuci,
Iar la câmp îmblau desculț.
Nu se mai temeau de boală
Și-n sat nu erau spitale,
Numa-n orașe centrale.
– Ian din zurgălăi mai dați!
– Hăi, hăi!
Dar amu lumea-i fudulă-
Cu parfum și cu frezură,
Creți făcuți cu mașinuța,
Dinți spălați cu periuța.
Fata-i încă la părinți,
Dar se jeluie de dinți;
Tânăru-i neînsurat,
Dar cu pleș de acum pe cap.
Rar mai vezi cojoc mițos
Și om zdravăn, sănătos.
– Sunați, măi, din zurgălăi,
Să s-audă peste văi!
– Hăi, hăi!
Ian, feciori, aici să stăm
Și la fete să urăm,
Dar dintâi să criticăm.
Dați-vă lângă ferești-
Spunem drepte, nu povești.
Petrecând anul cu anul,
Fetele cheltuiesc banul
Tot pe straie-mpestrițate;
Păru-și taie dinainte-
Mai că nu se vede mintea;
L-încrețesc și-l încârceie,
Cât mai zbârlit ca să steie.
Pe la căsi cu scări înalte
Îmblă-n rochii retezate.
– Să urăm tot nu se poate,
Mânați boii mai departe!
– Hăi, hăi!
Stați, feciori, că am uitat,
Pe băietani nu i-am urat,
Pe acei ce jur dreptate
Fetelor din șapte sate
Și le las nemăritate;
Căci în anul ce-a trecut
Nunți puține am avut,
Iar în anul care vine
Meargă nunțile mai bine!
– Ian mai îndemnați, feciori!
– Hăi, hăi!
De urat multe-am ura,
Dar suntem numai câțiva,
Căci din cei ce ne-a-nsoțit
La vecini i-am prăpădit;
Și pe cel ce-a fost la boi
Căutați-l, că-i la voi.
Mai treziți din cei ce dorm,
Că ne trebuie un om.
– Mânați, măi!
– Hăi, hăi!
Gospodari din astă casă,
Vă dorim belșug pe masă
Și să stați lângă ea roată
Cu-a voastră familie-toată;
Frați, surori, câți voi sunteți,
Împreună să ședeți.
– Ian sunați din zurgălăi
Pentru gospodari, flăcăi!
– Hăi, hăi!
La anul și la mulți ani!