Vrăji în noaptea de Sfântul Andrei
 

Verigă și perie sub străchini

 

Fetele iau două străchini, o verigă ș-o perie de uns. Sub o strachină, cu fundul în sus, pun veriga, sub alt peria. După ce se mută de câteva ori străchinile dintr-un loc în altul, o fată cată sub una din ele. Dacă acolo-i veriga, zice:

• M-oi mărita după flăcău!
  

Dacă-i peria:

• M-oi mărita după moșneag!
  

 

La cotețul porcului

 

În seara Sfântului Andrei fetele dau la porci numai jumătate de porție:

• De-s sătui, dorm buștean.
  

Înainte de miezul nopții fetele merg la ușa cotețului, bat în linguri și zic:

• Hogiu într-un an!
  

Dacă porcul nu răspunde, iar zic:

• Hogiu în doi, trei…până răspunde.
  

• Dacă răspunde repede, când zice într-un an, înseamnă că chiar în câslegi va fi nunta. Dacă porcul răspunde mai târziu, apoi fata s-a mărita peste un an doi, toamna:
  

• Când se coc bostanii, aș ziceau în glumă bătrânii. Atunci se taie bostanii în jumătate, să servească de străchini pentru zeamă de găini, la nuntă.
  

 

Lumânări aprinse

 

Se fac turtișoare din ceară și se pun pe ele câte o lumânare.

Se aprind lumânările și se zice:

• A cui lumânare arde mai mult, acea s-a mărita mai degrabă!
  

 

Hârtiuțe în boț de aluat

 

De Sf. Andrei fetele frământă aluat și în boțuri de aluat pun hârtiuțe cu nume de feciori. Pe urmă dau drumul la boțuri în apă fierbinte. Zic:

• Care nume iese mai repede din boțurile de aluat, acel fecior are să-mi fie mire!
  

 

Turtița sărată

 

Fetele făceau câte o turtiță tare sărată și o mâncau. Se culcau fără a bea apă. Ziceau:

• Pe cine oi visa că mi-a da apă, acela m-a lua!
  

 

Găluște la mâț

 

Se adunau câteva fete. Își făceau fiecare câte o gălușcă și le puneau pe toate, la rînd, în prag. Chemau mâțu și ziceau:

• La care a merge mai întâi mâțu, acea prima are să se mărite.
  

 

Număratul lemnelor

 

Fetele aduc de afară un braț de lemne și le numără. Zic:

• Dacă lemnele au pereche, am să mă mărit. Dacă nu, am să aștept până la alt Andrei.
  

  

Aruncarea pantofului peste casă

 

Fata lua pantoful ori ce avea în picioare. Îl lua pe cel drept și-l arunca peste casă. A doua zi îl căuta. Dacă pica cu gura în sus, fata împerechea încălțămintea și venea voiasă în casă. Zicea:

• Îmi găsesc pereche până la anu!
  

Dacă pantoful pica altfel, nu se mărita.

 

Ascultarea la fereastră

 

Fetele luau în brațe sucitorul (cu care face din aluat foaie), macahonul, polonicul și mergeau cu toate acestea la o casă cu mulți copii. Stăteau, pe rând, la fereastră și așteptau să audă ce cuvânt vor spune cei din casă. Dacă ziceau: “du-te”  ori “vină”, “doi” – înseamnă că te măriți. “Du-te”  – înseamnă că te vei duce din casă. “Vină” – îți va veni mirele. “Doi” – vei fi în doi.

Dacă ziceau “stai”, “unui” – nu se mărită.

 

Cu pieptenele și oglinda la fântână

 

Dacă vrei să-ți vezi logodnicul, iei în noaptea spre Sf. Andrei, fix la jumătatea nopții, pieptenele și oglinda și te duci la fântână. Te piepteni și musai te uiți în oglindă. Pe urmă cați în fântână și nu trebuie să te temi.

Zici:

• Pe fundul fântânii am să văd chipul logodnicului. Dacă mi s-a arăta săcriu, am să mor nemăritată.
  

 

Bătutul (lătratul câinilor)

 

De Andrei, la douăsprezece noaptea, trebuie să te sui în cireș, să asculți din ce parte bat câinii. Zici:

• Dincotro or bate câinii, încolo m-oi mărita.
  

 

Legarea parilor la gard

 

Mai demult legau parii la gard. Fetele de cu ziuă ochiau unde sunt garduri mai cioplite, cu pari feluriți, că nu erau toți gospodarii la fel.

Fiecare fată își lua o ață colorat, așa ca să n-o cunoască a doua zi. Se strângeau mai multe la un loc. Mergeau la gard, își legau ochii și începeau a număra de la nouă în jos, până ajungeau la unu:

• Nouă, opt, șapte, cinci, patru, trei, doi, unu. Acesta-i al meu!
  

Apoi fugeau acasă și așteptau până dimineața în zori, când se lumina de ziuă. Fiecare își recunoștea parul cu legătoarea ei. Ziceau:

• Dacă parul va fi lung, mirele va fi înalt. Dacă scurt, va fi mic. Dacă cu coajă, va fi bogat.
  

Cum e parul, așa va fi mirele.

Și era o veselie, de te prăpădeai de râs.

Feciorii păzeau pe sub garduri, dar nu schimbau nimica. Așa era o lege.

 

Credințe, povestiri de Sfântul Andrei

 

• De Sf. Andrei nu se lucrează, e zi primejdioasă;
  

• Andreiul se ține de dobitoace, ca să nu înnădească lupii la oi. Se ține pentru ferirea caselor de duhuri rele, de strigoi și de strigoaice;
  

• Strigoii sunt bătrâni nebotezați;
  

• De Andrei umblau moroi și se-auzeau sub glas de copil plângând. Ca să scape de moroi se punea batista pe un bețișor și o zvârleau în partea de unde se-auzea plângând și spuneau “Crezul”. Mai mult nu-l auzeau.
  

• Moroii se spune că-s copiii morți aruncați, care n-au fost botezați.
  

Vezi și alte tradiții de Sfântul Andrei…