Erau odată doi fraţi tare neastîmpăraţi. Şi într-o bună zi, mergînd ei prin pădure, s-au depărtat de casă. În adîncimile pădurii s-au întîlnit cu-n lup, de care s-au speriat foarte tare. Şi au luat-o care şi de care: unul într-o parte şi unul în alta şi s-au rătăcit. La un frate era numele Cucu, da la celălalt era numele Ion.
Tot atunci, prin locurile acelea, trecea Dumnezeu cu Sfîntul Petrea. Şi întreabă Sfîntul Petrea:
— Doamne, zice, de ce aşa-s năcăjiţi copiii aceştia?
Dumnezeu îi răspunse:
— Iată, acești doi copii copii sunt fraţi, însă s-au rătăcit şi s-au prăpădit unul de altul. A ieşit lupul înaintea lor şi ei au fugit unul într-o parte și unul în alta:
Atunci Sfîntul Petrea zise:
— Păcat. Da oare ei nu s-ar găsi?Te rogu Doamne ia şi-i uşurează căutarea, fă-l pe unul o pasăre şi poate așa s-or găsi mai degrabă.
Dumnezeu în timpul acela a făcut semnul crucii cu mîna şi l-a făcut pe Ion pasăre. Imediat cum s-a prefăcut în pasăre, Ion s-a ridicat sus, în înaltul cerului, şi zboară de atunci peste păduri, peste cîmpuri, peste dealuri şi tot strigă: Cucu, Cucu şi Cucu. Da Cucu….nicăieri.