LUPUL ȘI MIELUL

Un lup trecea odată pe lângă un râu când văzu pe mal un miel care-şi potolea setea. Găsi că n-ar fi rău să se înfrupte din-tr-o carne fragedă şi porni spre miel, lingându-se pe bot. „Cum îndrăzneşti să bei din apa mea?" strigă lupul, căutându-i mielului pricină.
Surprins, mielul îi răspunse: „Nu cred că dacă beau din râu, apa se va împuţina".
Mirat de atâta curaj, lupul se răsti din nou: „Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti în felul ăsta? Ai uitat ce lecţie i-am dat lui taică-tău când a vorbit aşa cu mine?"
„Am abia sase luni si n-am cum să stiu ce lecţie i-ai dat lui taică-meu", răspunse mielul, nevinovat.
„Ce neruşinare! strigă lupul. N-ai nici dram de respect. Dar dacă soarta a făcut să ne întâlnim, am să-ţi dau şi ţie o lecţie dintr-alea binecuvântate."
Spunând aceasta, lupul sări asupra sărmanului miel şi-l făcu bucăţi.

 

morala: Nevinovăţia nu te apără de cruzimea unui tiran.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *