Tag Archives: morala
PISICA ȘI ȘOARECII
Odată o casă anume se împânzi de şoareci. într-o zi pisica dădu peste casa cu pricina şi începu să vâneze şoricimea de la mic la mare. în fiecare zi nimicea tot mai mulţi şi mai mulţi, aşa că şoarecii îşi puseră gând să nu mai iasă deloc din găurile lor. Pisica era necăjită – nu mai erau şoareci de prins şi adesea rămânea flămândă. Se gândi cât se gândi şi, în sfârşit, puse la cale un vicleşug.
Urcă până în dreptul unei agăţători de lemn şi, stând acolo atârnată, făcea pe moarta. Curioşi, şoarecii ieşiră din vizuinile lor şi atunci pisica cea isteaţă sări peste ei şi ucise o mulţime. Mulţumită de izbânda ei, şireata hotărî să mai pună la cale o păcăleală.
A doua zi se tăvăli prin făină până se făcu albă, urcă pe nişte saci şi rămase nemişcată pe ei, prefăcându-se că este şi ea un sac din grămadă. Şoarecii ieşiră din nou din găurile lor, dar unul din ei, mai bătrân şi mai înţelept, recunoscu pisica şi-i opri pe ceilalţi. Apoi îi zise viclenei: „Dragă doamnă, chiar de te-ai preface în făină curată, tot nu ne-am apropia de tine!"
morala: tot păţitu-i priceput.
LUPUL ȘI MIELUL
Un lup trecea odată pe lângă un râu când văzu pe mal un miel care-şi potolea setea. Găsi că n-ar fi rău să se înfrupte din-tr-o carne fragedă şi porni spre miel, lingându-se pe bot. „Cum îndrăzneşti să bei din apa mea?" strigă lupul, căutându-i mielului pricină.
Surprins, mielul îi răspunse: „Nu cred că dacă beau din râu, apa se va împuţina".
Mirat de atâta curaj, lupul se răsti din nou: „Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti în felul ăsta? Ai uitat ce lecţie i-am dat lui taică-tău când a vorbit aşa cu mine?"
„Am abia sase luni si n-am cum să stiu ce lecţie i-ai dat lui taică-meu", răspunse mielul, nevinovat.
„Ce neruşinare! strigă lupul. N-ai nici dram de respect. Dar dacă soarta a făcut să ne întâlnim, am să-ţi dau şi ţie o lecţie dintr-alea binecuvântate."
Spunând aceasta, lupul sări asupra sărmanului miel şi-l făcu bucăţi.
morala: Nevinovăţia nu te apără de cruzimea unui tiran.
GREIERUL ȘI FURNICA
Într-o frumoasă zi de vară, greierul cânta şi se veselea în câmpie, când trecu pe lângă el o furnică, ce căra de zor un bob de grâu. Bobul era mare şi furnica se opintea din greu să-1 mişte din loc.
Greierul o opri şi o întrebă: „De ce nu vii şi tu să-mi ţii tovărăşie, în loc să te speteşti atâta?"
„Trebuie să-mi adun provizii pentru iarnă, îi zise furnica, şi te-aş sfătui şi pe tine să faci la fel."
„Ei, aş! De ce mi-aş face griji? E plină pajiştea cu de-ale gurii!" îi răspunse greierul, mirat. Furnica îl ascultă, apoi îşi văzu văzu cuminte de drum
Dar când veni iarna, greierul nu mai găsea de mâncare nicăieri si era lihnit de foame. Si cum rătăcea el asa în căutare de hrană, văzu furnicile care se ospătau cu plăcere din grăunţele şi boabele pe care le adunaseră de cu vară, muncind din greu.
morala: trebuie să te pregăteşti din timp pentru zile grele.
TAURUL ȘI ȚAPUL
Un taur, gonit de leu, se adăposti într-o peşteră, unde se afla un ţap. Lovit şi împuns cu coarnele de către ţap, el zise: „Rabd loviturile tale nu pentru că mă tem de tine, ci de leul care mă pândeşte afară! Las' să se îndepărteze monstrul şi atunci am să-ţi arăt eu puterea mea!"
morala: nu trebuie să profităm de necazurile altora.
VULTURUL ȘI VULPEA
Un vultur şi o vulpe, legând prietenie, au hotărât să trăiască alături. Astfel, vulturul şi-a făcut cuib în vârful unui copac, unde a scos pui, iar vulpea şi-a săpat o vizuină în tufişul de alături şi acolo a făcut pui. într-o zi, vulturul, neizbutind să găsească ceva de mâncare pentru puii săi, de cum zări puii de vulpe rămaşi singuri, se năpusti asupra tufişului şi, răpind odraslele din vizuină, se ospăta împreună cu puii săi. La întoarcere, vulpea înţelese ce s-a întâmplat şi-şi plânse amarnic puii, însă n-avea cum sase răzbune. Dar soarta s-a răzbunat în locul ei. Intr-o zi, vulturul, văzând nişte ţărani jertfind o capră pe ogor, se repezi din văzduh asupra altarului, înşfacă o bucată de carne, cu tot cu un cărbune încins, şi veni cu ea la cuib. Dar o rafală puternică de vânt îi aprinse cuibul şi puii de vultur, cuprinşi de văpaie, căzură pe pământ. Atunci vulpea îi mancă fără zăbavă chiar sub privirile vulturului.
morala: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
LEUL, COCOȘUL ȘI MĂGARUL
Într-o dimineaţă frumoasă, un măgar şi un cocoş se plimbau pe la marginea pădurii. Leul, care trăia într-un desiş din apropiere, îi auzi vorbind când trecuseră pe lângă el. Ieşi din peştera lui, foarte mulţumit că mâncarea îi venise atât de aproape de casă, şi porni spre ei. Cocoşul îl văzu venind, îi ghici intenţiile şi începu să cânte cât putea de tare. Se spune că leul nu poate suferi cân-tatul cocoşului, de aceea o luă la fugă. Măgarul, care până atunci stătuse înlemnit de frică, deveni dintr-odată curajos. Era foarte uimit că un biet cocoş fusese în stare să sperie leul cel puternic şi, fără a se gândi prea mult, o porni în galop după leu şi începu să-1 hăituiască. Dar nu i-a fost dat măgarului prost să alerge mult, căci leul s-a oprit din fugă, s-a întors şi 1-a rupt în bucăţi.