Un vultur şi o vulpe, legând prietenie, au hotărât să trăiască alături. Astfel, vulturul şi-a făcut cuib în vârful unui copac, unde a scos pui, iar vulpea şi-a săpat o vizuină în tufişul de alături şi acolo a făcut pui. într-o zi, vulturul, neizbutind să găsească ceva de mâncare pentru puii săi, de cum zări puii de vulpe rămaşi sin­guri, se năpusti asupra tufişului şi, răpind odraslele din vizuină, se ospăta împreună cu puii săi. La întoarcere, vulpea înţelese ce s-a întâmplat şi-şi plânse amarnic puii, însă n-avea cum sase răzbune. Dar soarta s-a răzbunat în locul ei. Intr-o zi, vulturul, văzând nişte ţărani jertfind o capră pe ogor, se repezi din văzduh asu­pra altarului, înşfacă o bucată de carne, cu tot cu un cărbune încins, şi veni cu ea la cuib. Dar o rafală puternică de vânt îi aprinse cuibul şi puii de vultur, cuprinşi de văpaie, căzură pe pământ. Atunci vulpea îi mancă fără zăbavă chiar sub privirile vulturului.

morala: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.