Într-o frumoasă zi de vară, greierul cânta şi se veselea în câmpie, când trecu pe lângă el o furnică, ce căra de zor un bob de grâu. Bobul era mare şi furnica se opintea din greu să-1 mişte din loc.

Greierul o opri şi o întrebă: „De ce nu vii şi tu să-mi ţii tovă­răşie, în loc să te speteşti atâta?"

„Trebuie să-mi adun provizii pentru iarnă, îi zise furnica, şi te-aş sfătui şi pe tine să faci la fel."

„Ei, aş! De ce mi-aş face griji? E plină pajiştea cu de-ale gu­rii!" îi răspunse greierul, mirat. Furnica îl ascultă, apoi îşi văzu văzu cuminte de drum

Dar când veni iarna, greierul nu mai găsea de mâncare nică­ieri si era lihnit de foame. Si cum rătăcea el asa în căutare de hrană, văzu furnicile care se ospătau cu plăcere din grăunţele şi boa­bele   pe care le adu­naseră de cu vară, muncind din greu.

morala: trebuie să te pregăteşti din timp pentru zile grele.