Într-o dimineaţă frumoasă, un măgar şi un cocoş se plimbau pe la marginea pădurii. Leul, care trăia într-un desiş din apropiere, îi auzi vorbind când trecuseră pe lângă el. Ieşi din peştera lui, foarte mulţumit că mâncarea îi venise atât de aproape de casă, şi porni spre ei. Cocoşul îl văzu venind, îi ghici intenţiile şi începu să cânte cât putea de tare. Se spune că leul nu poate suferi cân-tatul cocoşului, de aceea o luă la fugă. Măgarul, care până atunci stătuse înlemnit de frică, deveni dintr-odată curajos. Era foarte uimit că un biet cocoş fusese în stare să sperie leul cel puternic şi, fără a se gândi prea mult, o porni în galop după leu şi începu să-1 hăituiască. Dar nu i-a fost dat măgarului prost să alerge mult, căci leul s-a oprit din fugă, s-a întors şi 1-a rupt în bucăţi.