Era odată un om sărac și îmbla în alt sat la îmblătit. Și îmblătea el acolo pentru a cîștiga o bucată depîine. Într-o zi, merse omul nostru cu sacu, ca să ieie pîinea ce a cîștigat-o. Și mergînd așa, îi iese un lup înainte și-i spune:

• Te rog bagă-mă pe mine-n sac şi ia-mă în spate şi du-mă pînă scap de vînător, că vrea numaidecît să mă împuşte.
  

Omul ce face? Ţine sacul, lupul se bagă în sac, ia sacul în spate şi merge cu lupul în sac. A trecut de vînător omul, hăt.

• Ei, zice lupul, dă-mi drumul.
  

Omul i-a dat drumul.

Lupul îi zice:

• Pentru asta ce mi-ai făcut bine eu am să te mănînc.
  

Da omul răspunse:

• Cum asta se poate? Pentru bine trebuie să faci mai bine, nu asa.
  

Lupul însă îi spuse:

• Nu. La mine aşa-i, pentru bine am să te mănînc!
  

Zice omul:

• Mergem mai înainte. Dacă s-a întîmpla că a spune cineva asta că se poate, să mănînci pe cineva care ți-a făcut un bine, hai, s-a putea, mă vei mînca.
  

Au mers ei mai încolo. Găsesc un cîine bătrîn de tot. L-au alun­gat de pe lîngă casă, că-i bătrîn, servici nu poate face. Îi spune omul cîinelui ce-a pățit și-l întreabă dacă se poate una ca asta. Cîinele zice:

• Se poate. Eu uite am lucrat, am muncit, păzeam gospodăria şi amu, dacă nu pot, m-au alungat să cher de foame. Că pentru bi­ne, zice, găseşti rău la bătrîneţe.
  

Ei, amu s-a supărat omul şi zice:

• Mergem mai înainte. Poate vom găsi pe cineva ş-om vedea ce a spune ş-atunci mă vei mînca.
  

Merg mai înainte. Întîlnesc un cal bătrîn.

Îi spune calului:

• Aşa ş-aşa s-a întîmplat, omul zice, eu l-am scos de la moar­te şi el vrea să mă mănînce, amu, ş-aşa…
  

Zice calul:

• Se poate. Căci eu cît am fost tînăr, tare am lucrat la stăpîn aşaia, da amu, zice, m-a alungat pe cîmp şi cher de foame din munca mea cît am făcut-o.
  

Omul oftă și spuse:

• Mergem mai înainte. Te rog, mergem mai înainte. Ş-amu ca­re a spune…, aşa-i face.
  

Merg ei încă mai încolo.

Se întîlnesc cu vulpea. Îi spune vulpii omul:

• Ian-te, vulpe, ce-am păţit eu. Aşa ş-aşa.
  

• Ei, zice vulpea, asta nu se poate. Asta nu se poate.
  

Lupul zice:

• Ba se poate.
  

• Taci, măi lupule, nu-i drept. Da de unde tu ai încăput în sacul acesta?
  

• Am încăput, răspunse lupul.
  

Zice vulpea:

• Nu se poate.
  

Lupul – Am încăput!

• Şi omul zice:
  

  —        A încăput, ia, în sac, aici.
  

  —     Voi pe mine vreţi să mă scoateţi din minte, urlă lupul.
  

Eu tot asta nu cred să meargă lupul ista aşa de mare în sacul cela, mai zise odată vulpea.

Lupul zice:

—        Ia ţine sacul omule. Omul ţine sacul. El se bagă acolo. Vulpea zice:

—        Leagă bine.

A legat sacul omul sacul bine.

Îi zice vulpea:

—        Dă-i cu îmblăciul de-amu, și-l învață minte.

I-a dat omul cu imblăciul pînă l-a omorît cu totul.

Amu vulpea îi zice:

—        Pentru aceea că te-am scos pe tine de la moarte, ce mi-i da?

Zice omul:

—        Îţi dau patru găini.

Hai, să mergem acasă, să mă răsplătesc cu tine. Se-ntoarce vulpea-napoi să ieie găinile de la omul acela. Însă cum au ajuns la gospodărie, femeia omului îi zice:

—     Ce găini? La vulpe pentru asta să dai găinile? Noi numai patru avem de toate, zice. Mai bine ia acei doi cîini — că aveau doi cîini mari — ia cîinii ceea, bagă-i în sac şi spune-i să nu se uite-n sac pînă la vizuină…

Atunci, ia omul cela cîinii şi-i leagă. Îi dă vulpei și zice:

—    Da nu te uita, că, zice, a fugi o găină încolo, alta încoace şi nu li-i putea prinde.

Da vulpea se gîndeşte: «Eu să nu pot prinde găina?». Şi merge mai încolo. Nu mai rabdă, da dezleagă sacul. Cîinii, cînd au văzut că-i vulpea, s-au repezit după dînsa. Şi aşa tare fug! Şi vulpea aşa tare fuge! Şi fuge vulpea drept în vizuină la dînsa. Acolo în vizuină zice:

—        Măi, voi ochilor, ce făceaţi cînd eu aşa tare fugeam?

Ochii răspund:

—       Noi cătam pe unde mai bine să fugim, ca să nu te prindă.

Da vulpea:

—        Da voi, picioarelor, ce făceaţi cînd eu aşa tare fugeam?

Picioarele răspund:

—        Noi cătăm pe unde-i tot mai bine, ca să fugi să nu te prindă.

—        Da tu, codiţă din urmă, tu nu te temeai, că te-a apuca?

Zice codița:

—        Eu tot mă învirteam printre crengi, ca să te prindă.

Atunci vulpea se-nfurie și spuse:

— Ei, na, dinților, mîncaţi coada!

Și scoate coada afară. Cîinilor atîta le-a trebuit, haţ de coadă şi au scos-o şi pe vulpe afară şi au mîncat-o.

În așa fel, omul nostru, a scăpat și de lup, și de vulpe.

 

Și m-am suit pe-o șa și v-am spus povestea așa!

 

Vezi și alte povești…