Am un frate cu buricu-n spate

(capacul)

Cine umblă mult prin lume

Și tot se strigă pe nume?

(cucul)

Am un cârd de oi,                                   
De le poți paște, fârtate,
Știi multe de toate.
(literele)

Am un cuptoraș, 
Plin cu iepurași.
(gura și dinții)

Am un dorobanț 
Ferecat în lanț.
(câinele)

Nu e cal, dar are coamă 
Și-i puternic fără seamă, 
Îl ghicești ușor, cînd vrei, 
Că e scris pe banii mei!
(leul)
 
La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)
 
Animal cu capu-n jos
Și este foarte țepos
De vrei să-l ridici de jos
(ariciul)
 
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru și cu șa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)
 
Roade oase,
Stă în cușcă,
Pe dușmanii săi îi mușcă.
(cîinele)
 
Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)

Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)
 
Am o păsărică-n sac,
Soție de pitpalac!
(prepelița)

Cocoloș pe sub măsuță
Își ia coada în lăbuță
Și isteț precum e el
Îl prinde pe șoricel.
(pisoiul)

Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă;
La labuțe-are gheruțe – 
Stau ascunse în pernuțe.
(pisica)

Am un frate
Țese-o pînză minunată
Fără ițe, fără spată.
(păianjenul)
 
Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un șurub în loc de coadă.
(porcul)
 
Iarna-și vîră nasu-n blană
Și din unghii își sug hrana
Iar vara, sus pe munți,
Zmeură culeg desculți.
(urșii)
 
Cumetrița cea șireată
Vine-adesea prin vecini
Și-amatoare se arată
De a "cumpăra" găini.
(vulpea)

Roșcovana cea isteață
Umblă pe la coștireață
(vulpea)

Cît e vara – cucurigu!
Cucurigu – cînd dă frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum il cheamă?
Poți să-mi spui?
(cocoșul)
 
În aer ramurile-și are
Acest trofeu de vînătoare.
(cerbul)

Mîndru, înalt și frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Și te poartă în spinare.
(calul)

Către soare se avîntă
Dimineața-n zori și cîntă.
(ciocîrlia)
 
Voinicel cu cornișoare 
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

Tuș ghiduș, coadă roșcată
Peste cetini aruncată.
(veverița)
  
Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i
(capra)

Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Cînd se întîlnesc
Rău se ciondănesc
(cîinele și pisica)

O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veverita)

Casa mare-și duce-n spate, 
Pe tălpici adevarate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint și de mătase.
(melcul)

Coada ei este stufoasă 
Dar de găini nu se lasă.
(vulpea)

Vine moșul pe cărare, 
Cu cojocul în spinare.
(ursul)

Din grădina lui Mihai, 
De sub tufe de urzici
A ieșit un ghem de scai
Ca să caute furnici.
Ce să fie oare, ghici?
(ariciul)

Are-o coadă înfoiată, 
Hoața este și șireată;
Dar e vai de coada ei,
Cînd dă peste Grivei.
(vulpea)

Corabie plutitoare 
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)

Din flori plicuri de dulceață
Strînge de cu dimineață.
(albina)

Colorat e ca o floare,
Trupul fin și mic el are,
Zboară vara pe cîmpie,
Spuneți ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)

Are gîtul foarte-nalt
Și picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)

Care-i dobitocul
Ce păzește focul
Și-și spală cojocul?
(pisica)

Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atîta mac-mac-mac
Pleacă sa înoate-n lac.
(rața)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă pînă la cioc.
(rîndunica)

Curelușă verde
Prin iarbă se pierde.
(șopîrla)

Cine are barbă
Și totusi nu e bărbat?
(țapul)

Ronțăie nuci și alune
Sare grațioasă
Coada-i e stufoasă – 
De-o ghicești, îndată spune!
(veverița)
  
Cine poate să-l ajungă 
Pe acest alergător, 
Care-și poartă puii-n pungă ? 
Îl ghiciți foarte ușor!
(cangurul)
 
Uriaș cu nasul mare 
Poartă oameni pe spinare!
(elefantul)
 
Animal cu trup tărcat 
Și cu gît nemăsurat!
(girafa)
 
O șopîrlă de cinci coți, 
Hai, ghiceste-o dacă poți
(crocodilul)
 
Are-un ac micuț și fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)
 
Parcă-i un curcan golaș 
Și fricos și uriaș! 
(struțul)
 
Are zeci de ace groase
Dar nu țese nici nu coase.
(ariciul)
 
Animal cu chip de om 
Țopăie din pom în pom! 
(maimuța)
 
Atunci cînd sînt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar cînd sînt pe lîngă lac
Baie întruna fac.
(gîștele)

Jupîneasă durdulie
Cu rochiță cenușie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gîsca)

Vine fuga pe cărare
Culegînd la pietrișoare.
(găina)

Cine cîntă toată vara
Prin fînețe cu ghitara?
(greierele)

La deal repede și fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)

Urecheat cu haine sure
Stă pe cîmp și în pădure.
(iepurele)

Poate fi un soricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip și fel
Purtînd numele de floare.
(liliacul)
 
Are dînsul și picioare
Dar e-obișnuit să zboare;
Țin, țin, țin și pișcătura…
Cine-i obrăznicătura?
(țînțarul)

Vara umblu după miere,
Iarna dorm să prind putere.
(ursul)

În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umbla pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)
   
Nu-i pisică, nici motan 
E vărgat și roșcovan!
(tigrul)

Soarele cînd îl zăreşte,
Pe dată se înroşeşte.
O culegem vara toată
Tare-i bună în salată!
(Roşia)

Ban de aur colorat
Si pe margini dantelat
Prin poieni stă vara toată
Şi poartă nume de fată.
(Margareta)

Cupe albe, parfumate
Pe un lujer aşezate
Dacă le vei mirosi
Nasul ţi-l vei gălbeni.
(Crinul)

Clopoţei mititei,
Albi şi frumusei,
Pe o rămurică
Foarte subţirică
In rînd aşezaţi,
Foarte parfumați.
(Mărgăritarul)

Rochiţa-i catifelată,
Ce păcat că e …bălţată.
(Panseluţa)

În sabia voinicului
Fesul roşu-al turcului.
(Macul)

Primăvara cînd s-arată,
Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe, mii şi mii!
(Liliacul)

Primăvara înverzeşte,
Vara umbreşte,
Toamna rugineşte,
Iarna încălzeşte,
Hai acum, ghiceşte!
(Copacul)

Zece fraţi,

Zece cumnaţi,

În aceeaşi casă

Adunaţi.

Toamna ne grăbim,

Să îi întîlnim.

Să ducem acasă

În coşurile pline

Multe vitamne.

(Merii şi perii)

Am un copăciu , 
Cu doisprezece craci;
În tot cracul,
Douăsprezece cuiburi.
(anul)

Am un frate cu buricu-n spate
(capacul)

Am un moș 
Cu cojocul pe dos.
(ursul)

Casa mare-și duce-n spate, 
Pe tălpici adevarate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint și de mătase.
(melcul)

Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Și te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)
 
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar vițeii mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)

Are-o coada înfoiată,
Hoața este și șireată
Dar e vai de coada ei
Cînd dă peste ea grivei.
(vulpea)

Urechi are, dar n-aude,
E micuț și tot împunge.
(acul)

Nu-i băiat ca să nu-l știe.
Făurit e din hîrtie,
Vînt puternic vrea și sfoară
Și-atunci zbîrnîie și zboară.
(zmeul)
 
Tortul, untul, fripturica
Le-a vîrît în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)
 
Ce dihanie ciudată,
Cu gît lung și gura mare,
A-nghițit, așa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare
(aspiratorul)
 
Pe bătrani îi sprijinesc,
Pe călători întovărășesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)
 
Zi și noapte,
Stau de pază;
N-am picioare 
Și tot umblu
(ceasul)
 
Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mîncare. 
E îndrăgită de copii
Că le-aduce bucurii.
Oare ce e?
(păpușa)
 
Mic, mititel
Îngrădește frumușel.
(acul)
 
De ziua ta tu îl primești.
Oare ce o fi el?
(cadoul)
 
Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)
 
Mama sau bunica-l face,
Îl frămîntă și îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Ați ghicit! E… 
(cozonac)
 
Cine are o singură ureche
Dar nici cu aceea nu aude?
(acul)
 
Sînt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.
(ascuțitoarea)
 
Petale de flori micuțe,
Așezate-n cutiuțe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarele)
 
Iarna fuge,
Vara zace.
(sania)

Fără trup prin lume trece
Stol de frunze îl petrece,
Cum porneşte la plimbare,
Pomii i se-nclină-n zare.
(Vîntul)

Primăvara te vesteşte,
Vara te umbreşte,
Iarna te-ncălzeşte,
Poftim de ghiceşte.
(copacul)

După deal, dintr-un tezaur
Au ţîşnit săgeţi de aur.
(răsăritul)

Luminoasă şi ochioasă,
Strajă nopţii la fereastră.
(luna)

Cuşma asta de argint,
Nu mă apără de vînt,
Dar pe deget, dac-o ţin,
Niciodată nu mă-nspin.
(degetarul)

Două mame sînt pe lume
Care poartă-acelaşi nume,
Şi cu zece copilaşi
Hărnicei şi drăgălaşi.
(mîinile)

Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti.
(oglinda)

Nu e furcă, nu e fus,
Însă pe tors mi s-a pus.
(pisica)

Stă în apă pîn’ la brîu
Şi te trece peste rîu.
(podul)

Pe un deal rotat
Şade un moşneag umflat.
(dovleacul)

Se pun pe masa,
se taie, se impart,
dar nu se mananca.
(Cartile de Joc)

Ce trece peste apa si nu se uda?
(Umbra)

Cu cît se lungeste,
cu atît se scurtează.
(Viața)

Patru Picioare are,
Să le miște nu e-n stare.
(Scaunul)

Ce pierzi uneori,
dar totuși e cu tine?
(Capul)

Cine umbla mult prin lume
Si tot se striga pe nume?
(Cucul)

Curelușa unsă,
Pe sub pămînt ascunsă.
(șarpele)

Pas, pas, prin tufiș
De dimineațî, pe rouă
Ca să crească iarba nouă.
(coasa)

Pînza mare, împănată,
De vînt este mînată
Pe apă e călătoare
Te duce în lumea mare.
(corabia)

Dintr-o casă mititică
Cinci capete se ridică
(puii și cuibul)

Șerveîel vărgat
Frumos colorat
Peste mare aruncat.
(curcubeul)

Limbi dogoritoare
Unde joacă, iarba moare.
(focul)

Cînd în sus și cînd în jos,
Se învîrte bucuros
Face lucru de folos.
(fusul)

În pădure m-am născut,
În pădure am crescut,
Din pădure m-au dus,
Să păzesc casa m-au pus.
(gardul)

Sînt cercel cu toartă
Și ușa mă poartă.
(lăcatul)

Nu e bou, dar are coarne,
Duce casa în spinare.
(melcul)

Două ape-aprinse
Sub două păduri întinse.
(Ochii şi genele)

Am două ferestre
Dimineaţa se închid
Şi seara se deschid.
(Ochii)

Pădure deasupra
Pădure dedesubt.
(Genele)

Sînt doi fraţi gemeni
Vor să se vadă,
Dar un munte îi desparte.
(Ochii şi nasul)

Unul numai cuvîntează,
Doi se uită şi veghează,
Iar alţi doi, care-au rămas,
Stau şi-ascultă fără glas.
(Gura, ochii şi urechile)

Două rînduri de soldaţi
În straie albe îmbrăcaţi.
(Dinţii)

Paca-pac
Prin Copac.
Toată ziua, cioca-cioca,
Vine seara: boca -boca.
(Toporul)

Hoţul intră-n casă
Şi capul afară-şi lasă.
(Cuiul)

Am o cloşcă,
Noaptea strînge puii,
Ziua-i risipeşte.
(Casa)

Nici în casă, nici afară,
Talpa mea e drum de ţară.
(Pragul casei)

Cerceluş cu toartă,
Nimeni nu mă poartă.
Dar mă tot agaţă
La uşă în faţă.
(Lacătul)

Eu la orice casă
Sînt slugă aleasă.
Eu pe orişicine
Întîmpin cînd vine;
Cînd pleacă afară,
Eu îl petrec iară.
(Uşa)

În pădure naşte,
În pădure creşte;
Vine-acasă,
Şi e mare jupîneasă.
(Masa)

Învîrtită
Şi legată,
Şi ţepoasă,
Noduroasă,
Dă ocol mereu la casă.
(Mătura)

Am un bour roşu
Unde paşte
Multă vreme
Se cunoaşte.
(Focul)

Ce nu poţi cumpăra
Oricîţi bani ai avea?
(Timpul pierdut)

Am o grebluţă cu cinci dinţişori
Pe zi îmi trebuie de-o mie de ori.
(Mîna)

Am zece copilaşi
Cu cîte-o jumătate de căciulă pe cap.
(Degetele)

Dacă-i dulce, mult aduce.
Dacă-i rea, toţi fug de ea.
(Vorba)

Am doi căluşei
Cutreier lumea cu ei.
(Picioarele)

Nu-l întrebi
Şi îţi răspunde.
Cîţi în jur
Nu ştii de unde
(Ecoul)

Albă păsărică
Pe arîc se urcă,
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(Fasolea)

Cine trece pe la poartă
Şi cîinii la el nu latră?
(Vîntul)

Copaie peste copaie,
La mijloc carne de oaie.
(Scoica)

Ba e lungă, ba e lată,
Şi nu şade niciodată.
(Apa)

N-are culoare, n-are miros,
Dar la toţi e de folos.
(Aerul)

Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(Şopîrla)

Periuţă subtirica
Perii dinţii, chiar de-s mică.
Zilnic de mă foloseşti,
De carii nu te-ngrijeşti.
(Periuţa de dinţi)

Ziua cît este de mare
Stă tot cu faţa la soare
De la pălăria ei
Poţi s-aduni ulei cît vrei.
(Floarea soarelui)