Colinde
Sfânta maica lui Isus,
Rătăceșten-n jos și-n sus
Pe un plai scăldat de soare,
Pe fânețe – numai floare.
Cată loc să se-odihnească
Și pe sfântul prunc să-l nască.
La un plop cu frunza deasă
Jos pe pajiște se lasă.
Plopul frunza și-o clătește,
Maica pace nu-și găsește:
– Plopule, fii blestemat
Și de Domnul și de mine
Și de pruncul care vine:
Frunza să nu-ți steie-n loc,
Bată-se ca de furtună
Și pe vremea cea mai bună!
Sfânta maica lui Isus,
Ea de la cel plop s-a dus
Pe un plai scăldat în soare,
Pe fânețe numai floare.
La un grajd cu cai sosește,
Stă o clipă, se-odihnește.
Cai rodea se tropotea,
Maica pace nu-și afla:
– Cailor fiți blestemați
Și de Domnul și de mine
Și de pruncul care vine:
Să mâncați și să mâncați
Și să nu vă săturați,
Numa-n ziua de Ispas
Și atuncea pe un ceas.
Sfânta maica lui Isus
Blestemând așa s-a dus
Pe un plai scăldat în soare,
Pe fânețe – numai floare;
Cată loc să se-odihnească
Și pe sfântul prunc să-l nască.
La un grajd cu boi sosește,
Stă o clipă, se-odihnește.
Boii blânzi tot rugumau
Și cu abur încălzeau.
Prea sfințita mai târziu,
Maica sfântă naște-un fiu.
Cum îl naște maica sfântă,
Îngeri vin din cer și cântă.
Ieslea cea fân pe jos
Se preface-n rai frumos,
Iar grajdul cel câmpenesc-
În palat împărătesc.
Sfânta maică ca bujorul
Își înfașă pruncușorul.
Maica-trandafir la față
Își cuprinde pruncu-n brață.
A născut un fiu prea bun
Drept în seara de Crăciun,
A născut un fiu frumos,
I-au pus numele Hristos.
O, ce veste minunată
O, ce veste minunată
În Vifleem se arată.
Astăzi s-a născut
Cel făr-de-nceput.
La Vifleem Maria
Săvârși călătoria.
Într-un mic sălaș
Lângă-acel oraș
L-a născut pe Isus,
Pe fiul cel din vechime,
Ce l-a trimis tatăl mie;
Să se nască
Și să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând o zare,
Pe cer o lumină mare,
Ei tot fluierau,
Îngerii cântau,
Cu toții se bucurau.
În orașul Vifleem
Veniți cu toții să-l vedem,
Că astăzi ni s-amplinit
Cu scriptură-a poruncit-
Că se va naște Hristos,
Mesia, cap luminos,
Din sămânța lui David
Și din duh sfânt zămislit.
Craii te vor lăuda
Și mărire îți vor da.
Slavă întru cel de sus,
Și pace pân-la apus!
Iar Adam când a greșit,
Dumnezeu l-a pedepsit:
– Du-te, Adame, de la mine,
C-ai gustat din poame verzi,
Din păcate nu te vezi!
Iar Adam a prins a plânge,
Din guriță-a prins a zice:
– Raiule cu poame dulce,
De la tine nu m-aș duce.
Femeia care mi-ai dat
Pe mine m-a înșelat!
Iată floarea soarelui
Și cu lemnul Domnului
Șed la ușa raiului
Și judecă florile:
– Florilor, pădurilor,
Unde vi-s mirosurile?
– Le-au luat îngerii,
Să stropească câmpurile,
Să rodească grânele,
Să hrănească păsările!
Turte dulci și coarne mari-
La (numele gospodinei)- n buzunar,
Scoate-afar-la băietani;
Dă la mic și dă la mare,
Nu fie cu supărare.
Nu vă pară cu bănat,
Asta-i seara cei de-mblat,
De la Dumnezeu lăsat.
Rămâneți sănătoși!
Rătăceam printr-o grădină
Florile dalbe,
Mă-ntâlneam cu o albină,
Florile dalbe,
Albina strângea din flori
Florile dalbe,
Ceară pentru sărbători
Florile dalbe.
Sculați, sculați bioeri mari,
Sculați voi, cinstiți plugari,
Florile dalbe, flori de măr,*
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cântători
Și v-aduc noroc în casă
Și belșug ales pe masă,
Că pe cer s-a arătat
Un luceafăr minunat,
Și-a sosit din răsărit
Un voinic frumos, leit.
Iată lumea că-nflorește,
Pământul că-ntinerește.
Cântă-n luncă turturele
La ferestre rândunele.
Noi vă zicem să trăiți
Întru mulți ani fericiți,
Ca pomii să înfloriți
Și să nu îmbătrâniți.
Vă mai zicem sănătate
Că noi mergem mai departe
*Refrenul se cântă după fiecare pereche de versuri.
La portița raiului
Șede Maica Domnului
C-un fiuț micuț în brațe:
– Taci, fiuțule nu plânge,
Că maica ți-a aduce
Două mere, două pere,
Toate patru aurele,
Și cheița de la rai
Și te-a face mare crai!
Rămâneți cu bine,
Fiți fericiți,
Să vă deie Domnul
Totul ce doriți!
Mustră-se, mai mustră
Trei domni de cei mari:
Unul este grâul,
Al doilea îi vinul,
Al treilea îi mirul.
Iară grâul zice:
– Din mine se face
Prescură aleasă
Pentru sfânta masă!
Iară vinul zice:
– Pe mine mă beau
Tot crai si-mpărați
Și oameni bogați!
Iară mirul zice:
– Prin mine totul se face
Din vremi din bătrâni
Din păgâni, creștini!
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ,
Numai spicul grâului
Stă de-a drreapta tatălui
Și mustrează florile:
Unde li-s miroznele?
Busuioc bătut pe masă,
Rămâi gazdă sănătoasă
Ca o garoafă frumoasă,
Când o ai și-o pui pe masă.
La anul și la mulți ani!
Zori de zi, zori frumoase,
Zori frumoase, luminoase,
Dacă gazda nu-i acasă,
După el pe cine-om trimite,
Să se ducă să-l aducă?
Fiica gazdei cei mai mare.
Sus, pe sus, pe lângă lună
Și cu fața la cunună.
Da cununa cui i-om da-o?
Fiicei gazdei cei mai mare,
La fiică de cununie,
La mulți ani de bucurie,
La flăcăi de veselie.
Rămâi gazdă, sănătosu
Ca un frunzar verde frumosu!
În cei vale se năzare
Nu știu, zare ori foc mare
Ori o masă de mătasă.
Cine șede la cei masă?
Tot stăpâna cei de casă.
Nu știu, coasă ori descoasă,
Ori citește carte sfântă.
Cine cartea a citi,
Din păcate a ieși;
Cine carte-a asculta,
Din păcate i-a ierta.
La mulți ani cu sănătate!