Se spune că pe vremuri, străbunii aveau obiceiul de a merge în ospeție la cei dragi de sărbătorile de iarnă. Și se deplasau unul la celălalt cu ajutorul căruței.

Stăpînul casei, cum și se cuvine unei gazde primitoare, servea oaspeții dragi cu bucate gustoase și vin de casă. Și cum este tradiția la moldoveni, la plecare, gospodarul casei mai turna cîte un pahar cu vin în ogradă, ca să fie drumul spre casă mai ușor. Însă pînă a turna vinul în pahar, ducea ulciorul la botul calului, care cu respirația sa fierbinte dezmorțea vinul din ulcior făcîndu-l numai bun de băut.

De aici și zicala: „Să mai bem cîte un pahar cu vin la botul calului.”